Damn!

Cred că numai în frumoasa noastră universitate este posibilă realizarea unui minunat maraton de examene și predare de proiecte. Luni examen, marti examen și predarea unui proiect, miercuri parțial și predarea lucrărilor de laborator, joi predarea unui proiect, vineri examen. Marțea următoare examen, miercurea examen și banchetul de absolvire. Să fim serioși, nu suntem nici superman și nici roboți, nu toți avem Iphone și căști, sau tupeu pentru copy-paste, iar la cum merge treaba văd tot anul IV IPMI dormind care pe unde apucă la banchet. =))
Iubiți profesori, vă anunț că acum în prag de absolvire, nouă, studentelor, nu ne stă capul la colocvii, examene, licențe. Marea noastră problemă e găsirea rochiței perfecte cu care vom merge la banchet. Puținele ore în care teoretic ar trebui să stăm numai cu burta pe carte se transformă în ore în care ne gândim „ Oare cu ce să mă îmbrac la banchet?”, zile întregi de shopping dedicate exclusiv achiziționării ținutei pentru marele eveniment în urma cărora ne alegem cu nervi din diferite motive: n-am găsit ce ne doream, ne-a plăcut un model, dar magazinul nu mai dispune de mărimea potrivită nouă sau ce ne place nu ne stă bine. În cele din urmă găsim rochița mult visată, o probăm acasă de 2-10 ori, și tot rămâne problema pantofilor. Vorba lui Arge ( colega de facultă): „Nu pot să învaț daca n-am pantofi!” I totally feel you, girl!

Testul fericirii

Mi-am făcut mega super testul fericirii dezvoltat de către psihologii Michael Argyle şi Peter Hills de la Universitatea Oxford,  aici . Mi-a ieșit un scor de 5,45 ceea ce înseamnă că sunt o persoană mai fericită decât o persoană normală (cu scorul 4,3), niam niam și țâc țâc. Cum reușesc? Nu știu, mă gândesc că testul e oarecum relativ și l-am făcut când eram în toane bune, pentru că am și zile când totul merge de la prost la mai prost și paralel cu fericirea.

Vouă ce scor v-a ieșit?

Blocaj în trafic

Numai la noi în țară se poate mersul în coloană și oprirea mai multor vehicule ÎN sensul giratoriu, nervi, claxoane și înjurături. Când văd cât sunt unii de proști, eu prind curaj, dar totuși....la cât sunt de numeroși, șansele ca unul dintre ei sa-mi bușească mașina cresc alarmant. :|

Pussy Deluxe

Dragi copii, rechizitele cu Hannah Montana nu mai sunt in trend. Acum, marea revelație a celor de la Herlitz sunt rechizitele Pussy DeLuxe pentru fetițe. 

Mie-mi sună a nume de film dinăla kinky. :)))

Crossroads

Simt că anul acesta va fi pentru mine un an al revelației, al maturizării și mă voi descoperi pe mine însămi, în timp ce voi păși încet și sigur pe poteca timpului care mă va duce la o răscurce de drumuri.

Mă consider o persoană norocoasă (uneori chiar și fără să merit), pentru că până în acest punct, călătoria mi-a fost presărată cu parfum de fericire, iar ce-a fost rău..a fost spre bine. Întotdeauna am trăit într-o bulă roz și, din dorința de a nu pierde nici o fărâmă din inocența copilăriei, nu am lăsat pe nimeni să o spargă. Realitatea vieții avea oricum mă lovească și fără ajutorul lor. Stând pe balcon, m-a trezit din vis un sentiment nou care a încolțit în sufletul meu la gândul că lumea e mai mare decât mine, iar eu sunt numai 1 din 6 miliarde. Atâtea oportunități, atatea șanse de a reuși! Încheierea unui ciclu de încă patru ani, frumoși și neliniștiți, mă aruncă într-o întersecție nesemnalizată de mii de drumuri, un cer senin cu milioane de stele deasupra mea, iar eu sunt nevoită, trebuie să aleg steaua mea.  Știu că orice cale voi alege va fi cea care mă va duce acolo unde vreau să ajung, pentru că o voi alege cu sufletul. So, which way? My way!

The Verve Pipe -Colorful

Există cântece pe care le ascult și mi-aș dori să le fi scris eu, pentru iubitul meu . Dacă ar fi o singură melodie pe care să i-o pot dedica, cu siguranță ar fi aceasta:

Miroase a...

 În fața blocului meu e un liliac cu flori mari, movuliu deschis...cu un miros persistent. Astăzi, acest miros mi-a amintit de săpunul acela de casă cu parfum de liliac. :)) Nu știu dacă există memoria mirosului, dar eu...o am. Țin minte anumite mirosuri și mă întâlnesc mereu cu ele. Parfumul unei doamne cochete pe care am întâlnit-o pe stradă mi-a adus aminte de parfumul doamnei învățătoare, când venea la banca mea și îmi explica încă o dată lecția. Mirosul îmbietor de gustări de la Eldi îmi amintește de cozonacii gustoși pe care îi facea draga mea bunică. Magazinul Addidas din mall miroase a gumă Turbo, mă duce cu gândul la anii copilăriei când ne cumparam câte zece gume, făceam balonașe și schimb de abțibilduri.. Parfumul unui bărbat mă duce cu gândul la câte o persoană care folosește acel parfum. Și de aici...se deapănă firul amintirilor. 

 Ce vreau să spun e că uneori nu poți uita trecutul pentru că, inevitabil, el e parte din tine, la orice pas. Fiecare miros pe care îl simți îți trezește amintiri..bune sau rele, despre anumite persoane, iubite sau nu, despre situații haioase sau triste, despre anii inocenți și frumoși ai copilăriei... 

 Vouă ce parfum vă trezește amintiri?

Comunicarea între bărbați și femei

 Bărbatul și femeia comunică complet diferit. După o zi obișnuită de lucru, aceștia se întâlnesc acasă.

Femeia: - Și cum ți-a mers azi?

Bărbatul: - Bine. Dar ție?

Femeia: - Pai...am avut o zi horror! Am pierdut autobusul și am fost nevoită să iau un taxi, iar când am ajuns la birou șeful mi-a dat o grămadă de acte de completat și copiat pentru cei care au fost prezenți la ședința de azi. A fost un du-te vino, n-am avut timp nici măcar să iau masa.... ( și bla bla și traca traca interminabile până când bărbatul o intrerupe, întrebând-o ce e de mâncare).

 Asta e o situație perfect normală, bărbatul zice „bine”, iar femeia oferă o grămadă de detalii neimportante și neinteresante pentru bărbat. Femeia e frustrată, și în încercarea de a scoate ceva de la iubitul ei obosit după o zi lungă..începe cearta.

 Ceea ce mă gândeam eu e că, atunci când rolurile se inversează, iar femeia spune „bine” și bărbatul vine cu detalii, cei doi mint și au ceva de ascuns. La început, bărbatul observă schimbarea femeii dar e mulțumit că ea nu mai trăncănește atâta și își poate vedea de treaba lui, și după mult timp începe să își pună semne de întrebare. Imediat ce bărbatul începe să vorbească, femeia ȘTIE că ceva nu-i ok cu bărbatul ei. 

 Pentru comunicarea defectuoasă sunt de vină amândoi. Bărbații caută liniștea, femeile vorbesc. Dar întotdeauna există o cale de mijloc, de înțelegere și acceptare reciprocă...spre fericirea tuturor.

Lenea

 Atunci când ești nevoit să faci ceva care îți displace, fie și că îți displace pe moment; sau când n-ai chef de nimic, apare LENEA. Îmi aduc aminte în liceu, proful de religie ne spunea că lenea e un păcat mare...dar fără pic de rușine, recunosc mi-e lene! 

 Nu pentru lipsa de idei licența mea ( pardon, lucrarea de diplomă :O ) stagnează frumos cu cele 60 de pagini, ci pentru că mi-e lene. Mi-a fost lene și să mă duc la magazin la insistențele mamei, mi-a fost lene și să merg la facultă să ascult monologul retoric și super plictisitor al unor profesori, și...să scriu pe blog. În schimb, am tăiat frunză la câini, am citit câteva cărți care n-au nicio legătură cu lucrarea mea de diplomă. Cu toate astea, sunt foarte optimistă că voi ieși din starea asta atunci când va începe să ardă! :)) Nasol. 

Din trafic..

Cand cresc mare am sa fiu..hummer!

Boc și mertzanul lui

   În a doua zi de Paște, veneam liniștiți ( și regulamentar!!!) de la Luduș.... când deodată, nenea Boc era în spatele nostru. Șoseaua trece prin muulte localități, linie continuă.. poliție....iar Boc se plictisea să țină merțanu cu 50 la oră în spatele nostru. Ne depășește în localitate, pe linie continuă...și ne lasă în urmă. :))