Atunci când locuiești cu bărbați ( eu mă refer la tatăl meu și..iubi), iar tu ești singura femeie din casă, stimabilii domni se poartă ca niște copii de 2-3 ani.
- Maaaami, mi-e foaaaaaame!
- Mami, vreau și ceai!
- Mami fa-mi aia și ailaltă.
Și pentru că-i iubești și ai in tine instinctul ăla de mamă, îi răsfeți, le faci poftele, asta după ce-ai spălat, ai întins rufele, le-ai strâns pe cele uscate, ai aspirat, ai gătit, ai pus masa, ai strâns-o și ai spălat vasele. Când în sfarșit te faci comodă...
- Maaaaaamiiiiiiiiii!
Mi-a sărit muștarul și-am turbat rău, apoi m-am gândit la mama. Acasă, mama făcea treburile astea casnice... și-acum o înțeleg când mai zicea „Dar tu nu poți să faci singură? Ei lasă că o să ai și tu copii”. Mda, am copii mari, deștepți și frumoși și ghici ce? nu-s handicapați.
Acum mi-au trecut nervii, dar... mi-e foarte dor de mama. :-( Acum..o iubesc infinit mai mult.