Acum doi ani eram în inima și miezul Statelor Unite ale Americii, când am prins prima aniversare a mamei mele și nu eram lângă ea - îmi înecasem lacrimile în pernă, le-am șters frumos și-am sunat-o să-i urez „La mulți ani!”. Acum din nou mă încearcă sentimentul acela, pentru că știu și doare faptul că dacă aș fi putut să fiu acolo lângă ea, o floare, o îmbrățișare și un sincer „La multi ani!” ar fi fost de o însemnătate infinit mai mare decât cele mai frumoase rânduri pe care i le-aș putea adresa vreodată.
Mie și fratelui meu nu ne-a lipsit nimic din ce ne-am dorit, iar atunci când eram mici nu înțelegeam câte sacrificii a fost nevoită să facă punându-se în urma noastră, ca nouă să ne fie bine și să avem noi de toate. Nu înțelegeam atunci de ce nu-și cumpără ceva frumos pentru ea, și preferă în schimb să ne cumpere nouă o hăinuță nouă, să ne lase în excursii - și nu a fost o dată să ne spună „mama nu are bani”, cu toate ca știu că uneori și aceia erau puțini. Copilăria ne-a fost fără griji, presărată cu vacanțe la bunicii noști dragi, cu gume Turbo, mașinuțe, păpuși Barbie și pufuleți. Cel mai frumos pentru ea cred că a fost când ea și tatal meu ne-a dus pentru prima dată la mare și cred că a fost fericită când a putut să-și împlinească visul de a vizita Parisul. Am fost copii cuminți și ascultători, ne-a crescut frumos și ne-a învățat să fim oameni. Uneori am fost răutăcioși, și câteodată mai avem momente când suntem - am făcut-o de multe ori să plângă, fără să ne dăm seama cât de mult o pot afecta niște vorbe în vânt, spuse la nervi și fără să fie gândite și știu că de fiecare dată când se întâmpla asta, ea a trecut peste și ne-a iertat. Ea ne-a susținut mereu și a avut încredere în forțele noastre de a ne clădi un viitor, de a ne urma visele. A fost acolo când aveam serbare,și îmi era foarte teamă să nu uit versurile poeziei, pentru că deși o învățasem împreună cu ea, vroiam să fie mândră de mine că am putut s-o recit în fața tuturor privirilor ațintite asupra mea, în ciuda emoțiilor care mă încercau. A fost lângă noi în toate momentele importante din viața noastră, și știu că eu și fratele meu suntem mândria și fericirea ei.
Mama mea e o persoana deosebită, e omul meu de bază care e acolo de fiecare dată când am avut nevoie de un sfat, de o vorbă bună și de o îmbrățisare, pe lângă faptul că ea este modelul meu de mamă devotată, de sacrificiu, de bun simț, mama este prietena mea cea mai bună, cea mai apropiată ființă de sufletul meu.
Nu i-am zis niciodată cât de mult o apreciez, cât respect și câtă iubire îi port pentru toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru noi, pentru fiecare zi senină a vieții noastre care ei i se datorează.
Mama, nu ți-am spus niciodată că te iubesc din tot sufletul meu,și nu ți-am mulțumit pentru tot ce ai făcut și faci pentru noi. Acum... că mai am un pas și voi avea familia mea, mi-as dori să fiu măcar pe jumătate cum ai fost tu pentru noi. Te iubesc mult,mami, mi-e dor de tine si „La multi ani!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu