joi, 21 iunie 2012

It's not about shopping

 Postul ăsta este despre altceva, dar trebuie s-o iau de la început.
 Poate că știti, Galeriile Lafayette este un super mall cu magazine pret-a-porter, haut couture, fashion și mărci de lux gen Louis Vuitton, Prada, Gucci, Swarovski, Rolex, Chloe, Cartier, D&G, Hugo Boss, Chanel și alții. Eram prin zonă că aveam întâlnire cu SuperBobiță al meu, care avea pauză de la job. Am ieșit din metrou, prima chestie care mi-a sărit în ochi- scris cu litere de le vedeai din avion și de pe lună, SOLDES ... SOLDISSIMES. Și atunci, neuronul meu care nu mai văzuse chestii dinastea la noi în Mureș, mi-a aprins beculețul:
Ceeee? Reduuuuuceri???

 Nah, și curiozitatea tipic feminină m-a împins și pe mine să intru în magazine. Cât de mult iubesc eu îmbrânceala, îmbulzeala, și oamenii proști grămadă, acolo erau de toate -îmbulzeală, pitzipoance la varsta a doua și-a treia cu cârje, cu câte 10 plase de cumpărături, chinezi, japonezi, cozi la magazine... balamucul ăla a întrecut imaginea pe care mi-am creat-o despre vremurile răposatului, când lumea stătea la coadă la pâine.. Primul meu instinct a fost să fac cale întoarsă și să o tulesc, că mie îmi place să fiu liniștită și calmă, nu să mă bat și să mă trag de păr cu încă vreo doua gagici pe o pereche de bikinei la o ofertă de nerefuzat, dar naaaah...femeia e femeie, curioasă din fire, fire practică...dacă tot și-a irosit timpul venind acolo, trebuia să ducă lucrul început la o finalizare. De ce să plec? 

 Aproape ajunsesem la capătul răbdării, prinsă în vârtejul care clocotea acolo,și-am dat de raionul de jucării. Mda,pretind că sunt om adult, cu capul pe umeri, cu griji și probleme cotidiene, de „oameni mari”, dar asta nu înseamnă că, copilului din mine,ascuns bine-bine,nu-i mai plac jucăriile de pluș. Well, dacă aveam vreo 5 ani, aș fi crezut că-i Raiul: piese lego, jucărele, mașinuțe, păpușele, Barbie, ursuleți....și :


Așa-i că seamănă izbitor cu Cookie al meu? 

 Credeam cât de genială sunt când i-am ales pufosului meu numele... ei îl inventaseră deja. Și dacă asta nu e dovada că în lumea asta mare, există cel puțin doi oameni cu aceleași idei, nu știu care e! 

Back.


      Că am fost tai-tai o bună, voi, cei doi-trei care mai trec(eau) pe-aici, ați observat. N-am murit.
      De ce-am lipsit eu 5 luni bune și ce-am făcut în tot timpul ăsta...pot să spun doar că, metaforic vorbind, în încercarea de a testa apa cu degetul... mi s-a  fisurat bula roz cu floricele în care trăiam ca un copil lipsit de griji, și m-am trezit nevoită să învăț să înot în mijlocul oceanului  numit REALITATE ( provocată parțial de lipsa internetului și lipsa de timp). Cu asta am fost ocupată, foarte ocupată, printre mersul la un job pe care l-am urât, la pregătirile pentru nuntă.  Ba chiar mă gândeam să renunț la blog, dar mi-am dat seama ca mi-este prea drag de el. Well : I've been gone, and...ta-na-na-na I'm back!! :)