N-am visat niciodată sa ajung în SUA. Când am luat această decizie a fost cam așa:
Norbi: - Plec în Sua.
Eu: - Vin și eu.
Aveam vise mari și așteptări și mai mari, iar când am ajuns aici credeam ca s-au spulberat. Părticica asta de Americă în care trăiesc eu de 2 luni are mai multe minusuri decât plusuri, insă privind partea plină a paharului, visez în fiecare zi cate un American Dream si de cele mai multe ori mi se și implinește.
Am muncit, am râs cu lacrimi la glumele lui Marian, mi-am facut de cap ( că deh, e America si nu ne cunoaste nimeni), și iar am muncit și am ajuns leșinată acasă așteptând cu sufletul la gură o ”day off”. Am întalnit persoane minunate, bineînțeles români, fără de care viața aici mi s-ar parea imposibilă. O chestie care mă face să mă mândresc că suntem români e că tot ce e al nostru e ”al păcii”, și cred că peste tot in lume românii sunt la fel de uniți. Mi-am facut o mulțime de prieteni, veniți din toate colțurile lumii, îi priveam cateodată cum vorbesc în limba lor și mă întrebam în sinea mea ”Oare si limba noastră sună la fel de funny?”.
Depărtarea de casă și America m-au schimbat, m-am maturizat într-o vară cât într-o viață, mi-a deschis ochii in legătură cu o mulțime de lucruri (dar asta nu înseamna neapărat că m-am luminat :P ) și am ajuns la concluzia că American Dream-ul ți-l faci tu, nu trebuie să aștepți să devină realitate așa din senin. Pentru mine e cea mai tare vară!
