Love is sweet poison
... a piece of my heart :)
miercuri, 6 martie 2013
Primăvara începe cu tine!
Nu mă voi justifica de ce nu am mai scris, pentru că pur și simplu, nu e nimic de zis. Insă o dată cu venirea primăverii, mi-a venit si pofta de a continua postările. Vă doresc o primăvară frumoasă!!!
joi, 5 iulie 2012
Pentru mama, de ziua ei.
Acum doi ani eram în inima și miezul Statelor Unite ale Americii, când am prins prima aniversare a mamei mele și nu eram lângă ea - îmi înecasem lacrimile în pernă, le-am șters frumos și-am sunat-o să-i urez „La mulți ani!”. Acum din nou mă încearcă sentimentul acela, pentru că știu și doare faptul că dacă aș fi putut să fiu acolo lângă ea, o floare, o îmbrățișare și un sincer „La multi ani!” ar fi fost de o însemnătate infinit mai mare decât cele mai frumoase rânduri pe care i le-aș putea adresa vreodată.
Mie și fratelui meu nu ne-a lipsit nimic din ce ne-am dorit, iar atunci când eram mici nu înțelegeam câte sacrificii a fost nevoită să facă punându-se în urma noastră, ca nouă să ne fie bine și să avem noi de toate. Nu înțelegeam atunci de ce nu-și cumpără ceva frumos pentru ea, și preferă în schimb să ne cumpere nouă o hăinuță nouă, să ne lase în excursii - și nu a fost o dată să ne spună „mama nu are bani”, cu toate ca știu că uneori și aceia erau puțini. Copilăria ne-a fost fără griji, presărată cu vacanțe la bunicii noști dragi, cu gume Turbo, mașinuțe, păpuși Barbie și pufuleți. Cel mai frumos pentru ea cred că a fost când ea și tatal meu ne-a dus pentru prima dată la mare și cred că a fost fericită când a putut să-și împlinească visul de a vizita Parisul. Am fost copii cuminți și ascultători, ne-a crescut frumos și ne-a învățat să fim oameni. Uneori am fost răutăcioși, și câteodată mai avem momente când suntem - am făcut-o de multe ori să plângă, fără să ne dăm seama cât de mult o pot afecta niște vorbe în vânt, spuse la nervi și fără să fie gândite și știu că de fiecare dată când se întâmpla asta, ea a trecut peste și ne-a iertat. Ea ne-a susținut mereu și a avut încredere în forțele noastre de a ne clădi un viitor, de a ne urma visele. A fost acolo când aveam serbare,și îmi era foarte teamă să nu uit versurile poeziei, pentru că deși o învățasem împreună cu ea, vroiam să fie mândră de mine că am putut s-o recit în fața tuturor privirilor ațintite asupra mea, în ciuda emoțiilor care mă încercau. A fost lângă noi în toate momentele importante din viața noastră, și știu că eu și fratele meu suntem mândria și fericirea ei.
Mama mea e o persoana deosebită, e omul meu de bază care e acolo de fiecare dată când am avut nevoie de un sfat, de o vorbă bună și de o îmbrățisare, pe lângă faptul că ea este modelul meu de mamă devotată, de sacrificiu, de bun simț, mama este prietena mea cea mai bună, cea mai apropiată ființă de sufletul meu.
Nu i-am zis niciodată cât de mult o apreciez, cât respect și câtă iubire îi port pentru toate sacrificiile pe care le-a făcut pentru noi, pentru fiecare zi senină a vieții noastre care ei i se datorează.
Mama, nu ți-am spus niciodată că te iubesc din tot sufletul meu,și nu ți-am mulțumit pentru tot ce ai făcut și faci pentru noi. Acum... că mai am un pas și voi avea familia mea, mi-as dori să fiu măcar pe jumătate cum ai fost tu pentru noi. Te iubesc mult,mami, mi-e dor de tine si „La multi ani!”.
joi, 21 iunie 2012
It's not about shopping
Postul ăsta este despre altceva, dar trebuie s-o iau de la început.
Poate că știti, Galeriile Lafayette este un super mall cu magazine pret-a-porter, haut couture, fashion și mărci de lux gen Louis Vuitton, Prada, Gucci, Swarovski, Rolex, Chloe, Cartier, D&G, Hugo Boss, Chanel și alții. Eram prin zonă că aveam întâlnire cu SuperBobiță al meu, care avea pauză de la job. Am ieșit din metrou, prima chestie care mi-a sărit în ochi- scris cu litere de le vedeai din avion și de pe lună, SOLDES ... SOLDISSIMES. Și atunci, neuronul meu care nu mai văzuse chestii dinastea la noi în Mureș, mi-a aprins beculețul:
Nah, și curiozitatea tipic feminină m-a împins și pe mine să intru în magazine. Cât de mult iubesc eu îmbrânceala, îmbulzeala, și oamenii proști grămadă, acolo erau de toate -îmbulzeală, pitzipoance la varsta a doua și-a treia cu cârje, cu câte 10 plase de cumpărături, chinezi, japonezi, cozi la magazine... balamucul ăla a întrecut imaginea pe care mi-am creat-o despre vremurile răposatului, când lumea stătea la coadă la pâine.. Primul meu instinct a fost să fac cale întoarsă și să o tulesc, că mie îmi place să fiu liniștită și calmă, nu să mă bat și să mă trag de păr cu încă vreo doua gagici pe o pereche de bikinei la o ofertă de nerefuzat, dar naaaah...femeia e femeie, curioasă din fire, fire practică...dacă tot și-a irosit timpul venind acolo, trebuia să ducă lucrul început la o finalizare. De ce să plec?
Aproape ajunsesem la capătul răbdării, prinsă în vârtejul care clocotea acolo,și-am dat de raionul de jucării. Mda,pretind că sunt om adult, cu capul pe umeri, cu griji și probleme cotidiene, de „oameni mari”, dar asta nu înseamnă că, copilului din mine,ascuns bine-bine,nu-i mai plac jucăriile de pluș. Well, dacă aveam vreo 5 ani, aș fi crezut că-i Raiul: piese lego, jucărele, mașinuțe, păpușele, Barbie, ursuleți....și :
Așa-i că seamănă izbitor cu Cookie al meu?
Credeam cât de genială sunt când i-am ales pufosului meu numele... ei îl inventaseră deja. Și dacă asta nu e dovada că în lumea asta mare, există cel puțin doi oameni cu aceleași idei, nu știu care e!
Back.
Că am fost tai-tai o bună, voi, cei doi-trei care mai trec(eau) pe-aici, ați observat. N-am murit.
De ce-am lipsit eu 5 luni bune și ce-am făcut în tot timpul ăsta...pot să spun doar că, metaforic vorbind, în încercarea de a testa apa cu degetul... mi s-a fisurat bula roz cu floricele în care trăiam ca un copil lipsit de griji, și m-am trezit nevoită să învăț să înot în mijlocul oceanului numit REALITATE ( provocată parțial de lipsa internetului și lipsa de timp). Cu asta am fost ocupată, foarte ocupată, printre mersul la un job pe care l-am urât, la pregătirile pentru nuntă. Ba chiar mă gândeam să renunț la blog, dar mi-am dat seama ca mi-este prea drag de el. Well : I've been gone, and...ta-na-na-na I'm back!! :)
De ce-am lipsit eu 5 luni bune și ce-am făcut în tot timpul ăsta...pot să spun doar că, metaforic vorbind, în încercarea de a testa apa cu degetul... mi s-a fisurat bula roz cu floricele în care trăiam ca un copil lipsit de griji, și m-am trezit nevoită să învăț să înot în mijlocul oceanului numit REALITATE ( provocată parțial de lipsa internetului și lipsa de timp). Cu asta am fost ocupată, foarte ocupată, printre mersul la un job pe care l-am urât, la pregătirile pentru nuntă. Ba chiar mă gândeam să renunț la blog, dar mi-am dat seama ca mi-este prea drag de el. Well : I've been gone, and...ta-na-na-na I'm back!! :)
luni, 26 decembrie 2011
Spiritul Crăciunului.
Și-am rămas aici de Sărbători...
Este primul Craciun lipsit de prăjiturile mamei, ale bunicii, de cozonaci cu nucă, de colindători... lipsit de magia fulgilor de zăpadă, de frigul crunt care te face să-ți doresti o cană de vin fiert cu scorțișoară. Decor de basm cu un covor de iarbă verde și proaspătă, trandafiri și panseluțe, răsfățat de razele calde ale soarelui.
Mă bucur că SuperBobiță se super pricepe în ale gastonomiei, așa că pe masa de Craciun am avut de toate, printre care și tradiționalele sarmale. O crenguță de brad împodobită, lumânări, cadouri de la Moș, vin, prăjituri, și „conferința” de pe messenger cu familiile de acasă, ne-au făcut pe noi să simțim că-i Craciun.
Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipsește. Este primul nostru Crăciun împreună, primul..din multe câte-o să mai vină.
P.S.: Vă urez un Craciun de poveste, iar anul care vine, să vă aducă bucurie, fericire și sănătate din belșug!
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Paris.
Moulin Rouge, Sexodrome, sex shopuri, cluburi de noapte, turiști curioși..și martorii lui Iehova pierzându-se printre mulțimea de oameni.
Basilica Sacre- Coeur. Fantanile arteziene care impodobesc minunta grădină din fața bazilicii - unde unii se bălăcesc ca și la ștrand.
Safe sex. De aceea, în toate colțurile, în gara de metrou, după check-in la aeroport, când urmează să te urci în avion, s-au instalat astfel de aparate de unde poți achizitiona prezervative.
Langă Turnul Eiffel, un cerșetor a dresat o pisică și-un cățel, pe principiul show some love, and they will shou me the money.
Pe Champs-Elisees, cerșetorii își făceau siesta de după-amiază.
Curațenia care se presupune că e în afara României, este doar un mit. Champs du Mars, aleile acelea superbe din spatele Turnului Eiffel arată cam așa. :)
joi, 17 noiembrie 2011
Seriously, you CAN'T leave your hat on!
Regina Angliei arata elegant și frumos, dar restul sunt împopoțănate ca pomul de Crăciun!!!
Ceea ce e în imaginea de jos, aș folosi eu pe post de decorațiuni pentru nuntă.
Garoafă maaaare și roooooooz!
Cruela style
Abonați-vă la:
Postări (Atom)